Hai să fim sinceri: cine nu iubește urșii? Sunt masivi, blănoși, au un aer de aristocrați ai pădurii și, când nu dau iama prin tomberoane, sunt niște creaturi fascinante. Dar dacă întrebi un fermier din Carpați ce părere are despre urși, s-ar putea să ridice din sprâncene. Sau să scoată un oftat adânc. Pentru că, vezi tu, în Uniunea Europeană, protejarea urșilor e un subiect fierbinte – iar cei care trăiesc printre ei nu sunt mereu de acord cu cei care îi protejează de la distanță.
Bruxelles și urșii din grădina noastră
În birourile cochete de la Bruxelles, urșii sunt niște animale simbolice, demne de protecție strictă. Și pe bună dreptate – în multe țări din Europa de Vest, urșii sunt fie pe cale de dispariție, fie absenți cu desăvârșire. Așa că Uniunea Europeană spune: „Hai să avem grijă de ei!” Problema e că, în România, Slovacia sau Croația, urșii nu sunt doar pe hârtii de politici ecologice. Sunt acolo, în păduri, pe marginea șoselelor, uneori chiar în curțile oamenilor.
Și aici începe marea dilemă: cât de mulți urși sunt „prea mulți”?
De la dosare la realitate
În România, estimările spun că avem vreo 8.000 de urși – cel mai mare număr din Uniunea Europeană. Și da, e impresionant. Dar în multe sate de munte, urșii nu sunt doar o atracție turistică. Sunt un pericol real. Imagini cu urși rătăciți pe străzile orașelor sau atacând gospodării apar tot mai des. Fermierii se plâng, oamenii sunt speriați, dar protecția strictă impusă de UE face ca soluțiile să fie limitate.
Iar aici apare paradoxul: când Bruxelles-ul spune „urșii sunt protejați, nu se împușcă!”, dar în același timp ignoră vocile localnicilor, se creează o prăpastie periculoasă între politici și realitate.
Și totuși, ce facem?
Sigur, nu vrem să rămânem fără urși – nimeni nu vrea asta. Dar nici nu putem trata satele montane ca pe niște experimente ecologice. Poate că soluția e undeva la mijloc: protecție, dar și control; politici europene, dar cu mai multă flexibilitate pentru fiecare țară.
Până una-alta, dacă treci printr-un sat de munte și vezi un urs pe marginea drumului, fă-i o poză, dar ține geamul ridicat. Și întreabă-te: cum ar fi să ai un astfel de vecin în fiecare zi?
